Al piôv es al piôv, såtta una piôva
Ch’la vén zå ed travêrs
A stâg a sêder da par mé.
La péccia in vatta al mî zócc plè
La và int äl såurazéi brusè
La và int la båcca insanguè.
E in sta nòt a m dmand:
Parché stèr anc al månnd?
Âcua såura äl spâl insgurbiè
Âcua dänter al côr sbraghè
Âcua, âcua råssa par la strè.
| Piove, piove, sotto una pioggia
Che viene giù di traverso
Sto a sedere da solo
Picchia in cima alla mia testa pelata
Va nelle sopracciglia bruciate
Va nella bocca insanguinata
E questa notte mi domando:
Perché stare ancora al mondo?
Acqua sopra le spalle ferite
Acqua dentro il cuore lacerato
Acqua acqua rossa per le strade
|